Cuvinte cheie: Curtea de Apel, hotărârea 360/2022, tentativă de omor calificat, ultraj, violență în familie, uz de armă fără drept, pedeapsă rezultantă, 13 ani și 3 luni închisoare
Hotărârea nr. 360/2022 din 19 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel – Secția penală
a) Situația de fapt
Potrivit rechizitoriului, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni deosebit de grave, toate săvârșite prin acte de violență extremă și prin folosirea unei arme de foc fără drept.
În data de 6 noiembrie 2020, organele de poliție au încercat să intervină într-un context tensionat, inculpatul fiind bănuit de violență în familie asupra propriului fiu. În cursul acestei intervenții, inculpatul a deschis focul și a exercitat violențe împotriva agenților de poliție, încercând să le curme viața. Mai mulți polițiști din cadrul Serviciului de Acțiuni Speciale au fost vizați de acțiunile inculpatului, iar fiul acestuia a fost, la rândul său, victima unei tentative de omor.
În urma intervenției, inculpatul a fost dezarmat și imobilizat. S-a stabilit că deținea și folosea arma de foc fără autorizație.
b) Hotărârea primei instanțe
Tribunalul #######, prin sentința penală nr. 4/16.02.2022, l-a condamnat pe inculpat la:
-
11 ani și 3 luni închisoare pentru infracțiunea de ultraj în forma tentativei la omor calificat, comisă împotriva polițiștilor (art. 257 alin. 1 și 4 C.pen., rap. la art. 32 și art. 189 C.pen.);
-
5 ani închisoare pentru infracțiunea de violență în familie în forma tentativei la omor, comisă asupra fiului său (art. 199 C.pen. raportat la art. 32 și art. 188 C.pen.);
-
1 an închisoare pentru infracțiunea de uz de armă fără drept (art. 343 alin. 1 C.pen.).
În baza art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, instanța a contopit pedepsele, aplicând pedeapsa cea mai grea (11 ani și 3 luni) și adăugând sporul de o treime din celelalte pedepse, rezultând pedeapsa finală de 13 ani și 3 luni închisoare.
Au fost aplicate și pedepse complementare și accesorii, constând în interzicerea unor drepturi pe o perioadă de 5 ani, inclusiv dreptul de a deține arme sau de a ocupa funcții publice.
c) Apelul părților
Împotriva hotărârii au declarat apel atât Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunal, cât și inculpatul.
Parchetul a solicitat agravarea pedepsei, invocând pericolul social deosebit al faptelor, numărul mare de victime vizate și contextul violent, arătând că pedeapsa aplicată, deși severă, nu reflectă suficient gravitatea conduitei.
Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, invocând circumstanțe atenuante: lipsa antecedentelor penale, comportamentul cooperant ulterior arestării și existența unor probleme familiale care ar fi generat contextul conflictual. A susținut, de asemenea, că intenția sa nu a fost aceea de a ucide, ci doar de a intimida.
d) Argumentele Curții de Apel
Curtea a analizat minuțios întreg materialul probator, precum și argumentele instanței de fond și criticile formulate de părți.
Instanța de apel a reținut că acțiunile inculpatului au avut un grad extrem de periculozitate, fiind comise prin folosirea unei arme de foc într-un context de confruntare cu autoritățile. Tentativa de omor calificat asupra polițiștilor nu poate fi minimalizată, întrucât scopul clar al inculpatului a fost de a împiedica exercitarea atribuțiilor de serviciu prin intimidare și eliminarea fizică a agenților. Or, potrivit jurisprudenței constante, intenția de a ucide poate fi dedusă nu doar din declarațiile inculpatului, ci și din mijloacele folosite și din împrejurările faptei: tragerea cu arma asupra unor organe de ordine constituie o dovadă obiectivă a acestei intenții.
În ceea ce privește tentativa de omor asupra propriului fiu, Curtea a evidențiat brutalitatea conduitei inculpatului și pericolul specific al violenței în familie. Legiuitorul a sancționat cu severitate asemenea fapte, întrucât valorile sociale protejate (viața și integritatea membrilor familiei) au o importanță deosebită.
Referitor la infracțiunea de uz de armă fără drept, instanța a subliniat că simpla deținere și utilizare a unei arme de foc fără autorizare constituie o amenințare serioasă pentru siguranța publică, iar folosirea acesteia într-un conflict cu poliția și în mediul familial amplifică în mod exponențial pericolul social.
Curtea a respins argumentele inculpatului privind lipsa intenției de a ucide, arătând că elementul subiectiv al infracțiunii nu poate fi minimalizat prin invocarea „intenției de intimidare”. Conduita obiectivă – respectiv deschiderea focului asupra organelor de ordine și asupra unei persoane din familie – se subsumează intenției de a suprima viața, indiferent de susținerile ulterioare.
În privința solicitării Parchetului de agravare a pedepsei, instanța a apreciat că pedeapsa rezultantă de 13 ani și 3 luni închisoare reflectă deja un nivel ridicat de severitate și asigură scopurile sancțiunii penale, atât sub aspect preventiv, cât și represiv. O majorare suplimentară nu s-ar justifica, în contextul în care pedeapsa aplicată depășește pragul de 13 ani și este însoțită de pedepse complementare care sporesc efectul sancționator.
În concluzie, Curtea a arătat că instanța de fond a aplicat corect principiile de individualizare a pedepsei, sancțiunea reflectând gravitatea faptelor, pericolul social, numărul și calitatea persoanelor vătămate (polițiști aflați în exercițiul funcțiunii și un membru al familiei), precum și conduita inculpatului înainte și după comiterea infracțiunilor.
e) Soluția Curții de Apel
Prin decizia penală nr. 360/2022 din 19 mai 2022, Curtea de Apel a respins apelurile formulate, menținând condamnarea pronunțată de Tribunal.
Astfel, inculpatul rămâne condamnat la 13 ani și 3 luni închisoare, în regim de detenție, pentru tentativă de omor calificat asupra polițiștilor, violență în familie în forma tentativei la omor și uz de armă fără drept.