Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Tribunalul Iași. Proprietatea publică a Statului și insesizabilitatea bunurilor
Decizia civilă nr. 1480/2025 din 19 septembrie 2025, pronunțată de Tribunalul Iași – Secția I civilă
Cuvinte-cheie: Tribunalul Iași, decizia civilă nr. 1480/2025, plângere împotriva încheierii de carte funciară, art. 52 alin. (2) Legea nr. 7/1996, domeniu public, art. 861 Cod civil, insesizabilitate, rectificare carte funciară
a) Situația de fapt
Litigiul are ca punct de plecare o procedură de executare silită declanșată împotriva Autorității pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS), în cadrul căreia executorul judecătoresc a emis o somație imobiliară. Obiectul urmăririi îl reprezenta imobilul situat în municipiul Iași, pe Bulevardul Poitiers nr. 10, înscris în cartea funciară nr. 158923. În temeiul art. 819 și urm. C.proc.civ., notarea somației în cartea funciară constituie o etapă indispensabilă procedurii, întrucât marchează public imobilul ca fiind supus urmăririi silite.
Societatea creditoare, parte în dosarul execuțional nr. 168/2019, a formulat plângere împotriva încheierii nr. 154438/24.08.2023, prin care Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară (OCPI Iași) respinsese cererea de notare. Motivul respingerii consta în faptul că imobilul era intabulat, prin Încheierea nr. ######/27.07.2023, în favoarea Statului român – domeniul public, prin AAAS, în baza contractului de dare în plată autentificat sub nr. 465/26.07.2023.
Petenta a contestat această interpretare, arătând că imobilele provin din patrimoniul societății FORTUS și că, potrivit unei hotărâri judecătorești definitive pronunțate de Tribunalul Specializat Mureș, acestea trebuiau să intre în domeniul privat al AAAS, nu în domeniul public al Statului. Or, calificarea imobilelor ca bunuri de domeniu public a avut drept consecință imposibilitatea urmăririi silite, întrucât art. 861 Cod civil consacră insesizabilitatea acestora.
În consecință, petenta a susținut că respingerea cererii de notare a somației a fost abuzivă și nelegală, bazată pe o pretinsă eroare materială și pe o confuzie între domeniul public și domeniul privat. A invocat, totodată, faptul că registratorul de carte funciară și-ar fi depășit atribuțiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 7/1996, modificând în mod indirect titularul dreptului de proprietate.
Conflictul juridic s-a centrat, așadar, pe calificarea regimului juridic al imobilului: dacă acesta aparține domeniului public, fiind insesizabil, sau domeniului privat, fiind supus executării silite.
b) Hotărârea primei instanțe
Judecătoria Iași, investită cu soluționarea plângerii, a respins excepțiile procesuale invocate de părți, inclusiv pe cea a lipsei calității procesuale pasive a Statului și a AAAS. Instanța a reținut că acestea au legătură directă cu obiectul litigiului și nu pot fi analizate în afara fondului.
Pe fondul cauzei, judecătorul a constatat că, la momentul depunerii cererii de notare, proprietar tabular era Statul român, în calitate de titular al dreptului de proprietate publică, astfel cum rezultă din contractul de dare în plată autentificat sub nr. 465/26.07.2023. În consecință, aplicând art. 861 Cod civil, potrivit căruia bunurile din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile, instanța a respins cererea ca inadmisibilă.
S-a subliniat că instanța învestită cu o plângere împotriva unei încheieri de carte funciară nu poate analiza valabilitatea sau temeinicia titlului de proprietate în baza căruia s-a făcut înscrierea, ci doar legalitatea operațiunii de înscriere în sine. Astfel, Judecătoria a respins plângerea ca nefondată.
c) Argumentele instanței de apel
Tribunalul Iași, analizând apelul declarat de creditoare, a reținut că sentința primei instanțe este motivată corespunzător și respectă exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C.proc.civ., nefiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C.proc.civ.
Examinând actele dosarului, Tribunalul a constatat că dreptul de proprietate tabular a fost înscris în favoarea Statului român – domeniul public, AAAS acționând doar ca mandatar. Din contractul de dare în plată reiese expres că bunurile au fost transmise în proprietatea publică a Statului, iar AAAS nu a dobândit niciodată calitatea de proprietar.
În ceea ce privește criticile apelantei referitoare la pretinsa eroare materială și la mențiunile contradictorii din alte cărți funciare, instanța a subliniat că acestea pot fi analizate doar pe calea unei acțiuni în rectificare a cărții funciare, reglementată de art. 907–908 Cod civil, și nu în procedura plângerii prevăzute de art. 50 din Legea nr. 7/1996.
Tribunalul a reținut, de asemenea, că somația imobiliară a fost emisă împotriva AAAS, în timp ce proprietar tabular era Statul. Or, potrivit art. 163 alin. (1) din Ordinul ANCPI nr. 600/2023, urmărirea silită poate fi notată numai dacă există identitate între debitorul urmărit silit și titularul tabular al dreptului real. Această condiție nu era îndeplinită, motiv pentru care registratorul a respins cererea în mod corect.
În plus, caracterul insesizabil al bunurilor din domeniul public, consacrat de art. 861 C.civ., exclude în mod absolut posibilitatea notării somației imobiliare asupra unui asemenea imobil. Tribunalul a apreciat că soluția primei instanțe este legală și temeinică, iar criticile apelantei nu pot fi primite.
d) Soluția instanței
Prin Decizia civilă nr. 1480/2025 din 19 septembrie 2025, Tribunalul Iași a respins apelul formulat de societatea comercială creditoare împotriva sentinței civile pronunțate de Judecătoria Iași și a menținut soluția primei instanțe.
Hotărârea, definitivă, reafirmă jurisprudența constantă potrivit căreia plângerea împotriva unei încheieri de carte funciară are un caracter strict necontencios și nu permite instanței să analizeze fondul raporturilor juridice privind titularul dreptului de proprietate. Totodată, decizia întărește principiul insesizabilității bunurilor proprietate publică, prevăzut de art. 861 C.civ., care se opune notării urmăririi silite asupra acestor imobile.