Decizia penală nr. 506/2025 a Tribunalului Argeș – Condițiile liberării condiționate și limitele aprecierii instanței
Cuvinte-cheie: liberare condiționată, art. 100 Cod penal, art. 587 C.proc.pen., obligații civile, reintegrare socială, contestație respinsă.
a) Situația de fapt
Prin Sentința penală nr. ####/18.08.2025, Judecătoria Pitești a respins cererea de liberare condiționată formulată de un condamnat aflat în executarea unei pedepse de 2 ani și 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 234 Cod penal. Instanța a reținut că, deși acesta executase fracțiunea de două treimi din pedeapsă și se afla în regim semideschis, nu erau îndeplinite cumulativ toate condițiile prevăzute de art. 100 C.pen. pentru acordarea liberării condiționate.
Mai exact, s-a constatat că persoana condamnată avea obligații civile stabilite prin hotărârea de condamnare, dar nu a făcut dovada achitării lor și nici a imposibilității obiective de plată. Totodată, instanța a remarcat implicarea redusă în programele educaționale și lipsa recompenselor, elemente care, în opinia primei instanțe, nu relevau atingerea scopului preventiv și represiv al pedepsei.
În consecință, în baza art. 587 alin. (2) C.proc.pen., Judecătoria a dispus ca propunerea sau cererea de liberare condiționată să poată fi reînnoită după data de 05.02.2026.
Împotriva acestei soluții, condamnatul a formulat contestație, susținând că a muncit constant în penitenciar, a participat la activități educative, a obținut credite și recompense, și că are intenția de a achita prejudiciul, solicitând o reevaluare favorabilă.
b) Hotărârea primei instanțe
Judecătoria Pitești a analizat condițiile legale pentru acordarea liberării condiționate și a apreciat că doar prima condiție, respectiv executarea fracțiunii de pedeapsă prevăzute de lege, era îndeplinită.
Astfel, condamnatul executase efectiv 625 de zile, la care s-au adăugat 6 zile considerate ca executate prin muncă, totalizând 631 de zile din cele 943 aferente pedepsei. Întrucât fracția de două treimi reprezenta 628 de zile, această cerință era satisfăcută.
Cu toate acestea, instanța a constatat că obligațiile civile nu au fost achitate, iar lipsa de diligență în acest sens nu putea fi justificată printr-o imposibilitate reală de plată. De asemenea, participarea condamnatului la programele de reintegrare socială a fost apreciată ca modestă, fără progrese constante și fără recompense semnificative, ceea ce excludea formarea convingerii că acesta s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Prin urmare, prima instanță a respins cererea, stabilind un termen ulterior pentru reînnoirea ei.
c) Argumentele instanței de apel
Tribunalul Argeș, investit cu soluționarea contestației, a analizat situația de fapt și motivele invocate de condamnat. Instanța a reținut că liberarea condiționată, reglementată de art. 100 C.pen., nu este un drept absolut, ci o vocație supusă îndeplinirii cumulative a patru condiții: executarea fracțiunii de pedeapsă, regimul corespunzător de executare, achitarea obligațiilor civile și formarea convingerii instanței privind reintegrarea socială.
Deși primele două condiții erau îndeplinite, tribunalul a subliniat că obligațiile civile nu au fost achitate, iar analiza rulajului contului condamnatului a arătat că acesta dispunea de resurse financiare suficiente pentru a acoperi daunele stabilite (810 lei). Faptul că nu a depus diligențele necesare pentru achitarea acestor sume a fost apreciat ca o lipsă de interes real față de obligațiile civile, aspect incompatibil cu ideea de reeducare.
În plus, tribunalul a arătat că liberarea condiționată presupune mai mult decât o conduită corectă sau normală pe durata detenției; ea reclamă o implicare activă, exemplară, în activitățile de muncă și educaționale, astfel încât să rezulte o schimbare autentică de comportament. Or, în cazul de față, lipsa recompenselor, sancțiunea disciplinară primită și participarea redusă la programele educaționale au fost considerate indicii că scopul pedepsei nu a fost încă atins.
Instanța a evocat și jurisprudența CEDO (cauza Kalan c. Turciei), subliniind că art. 5 par. 1 lit. a) din Convenție nu consacră un drept absolut al deținutului la liberare înainte de termen, ci doar o posibilitate condiționată de îndeplinirea cerințelor legale.
d) Soluția instanței
Prin Decizia penală nr. 506/2025 din 19 septembrie 2025, Tribunalul Argeș a respins ca nefondată contestația formulată de condamnat împotriva Sentinței penale nr. ####/18.08.2025 a Judecătoriei Pitești.
Contestatorul a fost obligat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 lei, a rămas în sarcina statului.
Hotărârea este definitivă și confirmă că simpla executare a fracției de pedeapsă nu este suficientă pentru acordarea liberării condiționate, fiind necesară dovedirea unei schimbări reale de comportament, implicarea activă în activitățile de reintegrare socială și îndeplinirea integrală a obligațiilor civile.