Dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune în cazul unei moșteniri vacante

Dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune în cazul unei moșteniri vacante

Instanța a admis cererea reclamantei, a constatat existența unei moșteniri vacante și a stabilit că aceasta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului prin uzucapiune, dispunând intabularea în cartea funciară.

SENTINŢA CIVILĂ NR. nr. 512/2025 din 03.12.2025 pronunțată de Judecătoria Avrig

Şedinţa publică din data de 03.12.2025

Instanţa constituită din:

Preşedinte: ########-###### ########## – judecător

Grefier: #########-####### ######

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea hotărârii în cauza civilă privind cererea formulată de reclamant ######## ####### (născută ####) şi pe pârât STATUL ##### PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, având ca obiect uzucapiune.

Se constată faptul că prezenta cauză a fost dezbătută în fond la termenul din data de 18.11.2025, când cei prezenţi au pus concluziile consemnate în încheierea de şedinţă din aceeaşi dată, fiind amânată pronunţarea hotărârii în cauză pentru acest termen, precum şi faptul că încheierea de şedinţă de la termenul menţionat anterior face parte integrantă din prezenta sentinţă.

JUDECĂTORIA,

Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Judecătoria Avrig, la data de 22.11.2022, sub dosar nr. ####/787/2022, reclamanta ######## ####### (născută ####) în contradictoriu cu Statul ##### prin Ministerul de Finanțe a solicitat instanței să constate că este proprietar prin uzucapiune extratabulară, asupra terenului în suprafață de 5.300 m2, situat administrativ în orașul Avrig, #### ##### ############# ### ##, tarla 132, parcela nr. ############, prin folosirea de peste 30 de ani a acestuia, prin joncțiune cu posesia părinților săi #### ###### și #### #####, începând cu anul 1993 și să dispună intabularea dreptului de proprietate astfel dobândit.

Cu privire la situația de fapt, în esență, reclamanta a arătat că posesia, continuă, neîntreruptă, netulburată și publică asupra terenului în discuție a fost exercitată de părinții săi, #### ###### și #### #####, și după decesul lor de către aceasta, pentru o perioadă mai mare de 30 de ani, anterior introducerii prezentei cereri. Reclamanta a invocat joncțiunea posesiilor.

Reclamanta a menționat că, anterior începerii posesiei părinților săi, terenul a fost folosit în comun de numiții ###### ### și ###### ####, în prezent decedați și fără a avea alți moștenitori.

De asemenea, a învederat că, în urma demersurilor numiților ###### ### și ###### ####, după decesul acestora, a fost emis Titlul de proprietate nr. 1511/17 din 20.03.1996, pe numele decedatului ###### ####, ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate, pentru terenul în discuție în suprafață de 5.300 mp, situat administrativ în orașul Avrig, #### ##### ############# ### ##, tarla 132, parcela nr. ############.

În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. ######### din Codul civil de la 1864 și dispozițiile art. 28 din Decretul-#### nr. 115/1938.

În probațiune, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu doi martori.

Cererea este legal timbrată cu suma de 1.155 lei, f.35.

Legal citat, la data de 07.03.2023, pârâtul Administrația Județeană a Finanțelor Publice #####, în numele și pentru Statul ##### prin Ministerul Finanțelor, cu sediul în #####, ##### Dumbrăvii nr.17, #### #####, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor și a Statului ##### prin Ministerul Finanțelor și excepția inadmisibilității, având în vedere faptul că Legea nr. 36/1995 instituie o procedura specială pentru constatarea si declararea vacantei succesorale, dar și faptul că nu a fost emis certificatul de vacanță succesorală de către notarul public, în temeiul art.36 din Legea nr.36/1995.

La data de 10.04.2023, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că procedura succesorală nu este o procedură prealabilă obligatorie sesizării instanței

La data de 02.05.2023, reclamanta a formulat cerere modificatoare, prin care a solicitat instanței, suplimentar față de cererea de chemare în judecată, să constate vacanța succesorală după defuncții ###### #### și ###### ###. În fapt, reclamanta a invocat vacanța succesorală în temeiul certificatului nr.1385/12.04.2023 emis de Camera Notarilor Publici #### #####.

Ulterior, la data de 23.08.2023, pârâtul a completat întâmpinarea, solicitând respingerea acțiunii de constatare a vacanței succesorale și a uzucapiunii extratabulare ca neîntemeiată și prematur introdusă și respingerea acțiunii civile așa cum a fost precizată de reclamantă față de Statul ##### prin Ministerul Finanțelor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză deoarece acestui pârât nu i s-a stabilit calitatea de moștenitor.

În fapt, pârâtul a menționat că acțiunea privitoare la constatarea uzucapiunii este neîntemeiată atâta timp cât defuncții au decedat în anii 1994 și 1996 și deci nu s-a împlinit termenul de 30 de ani pentru a se solicita verificarea condițiilor uzucapiunii invocată de reclamantă.

În ceea ce privește data dobândirii patrimoniului alcătuind succesiunea vacantă de către stat este aceea a deschiderii moștenirii, iar în calitatea sa de titular al patrimoniului succesoral, statul dobândește moștenirea vacanta sub beneficiu de inventar chiar daca nu s-a întocmit inventarul bunurilor succesorale conform dispozițiilor art.705 Cod civil.

Pierderea dreptului de către o persoana (prescripție propriu-zisă) a fost privită ca o condiție pentru dobândirea dreptului de către o alta (uzucapiune). Această viziune este corecta faptul că, ambele instituții au la bază ideea conform căreia o stare de fapt care se întinde pe o perioadă îndelungată de timp trebuie transformată în stare de drept (puterea normativă a timpului), în scopul încrederii în situația aparentă (siguranța generală a circuitului civil).

Pe de altă parte dispoziția legală, în care se susține că uzucapiunea ar impune neapărat o prescripție, este incorectă, chiar dacă are un fundament legislativ. Aceasta întrucât există drepturi care nu se pot prescrie (de exemplu dreptul de proprietate), însă pot fi uzucapate

Ca numitor comun al prescripției și uzucapiunii ar consta în consecințele juridice ale pierderii dreptului prin trecerea timpului. Pentru ambele instituții ar fi fost însă stabilite reguli proprii, astfel că, împărțirea în prescripție extinctivă și prescripție achizitivă nu ar fi de înțeles în sensul că acestea să fie subordonate unei noțiuni superioare comune, care să le cuprindă pe amândouă – așa cum înțelege adeseori doctrina; în vederea împlinirii uzucapiunii ar fi necesară și realizarea tuturor condițiilor prescripției. Pentru aceasta, cele două instituții ar putea fi tratate împreună doar în cadrul ansamblului elementelor constitutive ale uzucapiunii. #### acest ansamblu este îndeplinit, apar simultan două consecințe juridice: atât uzucapiunea cât si prescripția.

Cât timp în cauză s-a justificat doar prin acțiunea din cauză uzucapiunea extratabulară, rezulta că, nu s-a putut face nici o dovada că nu ar fi fost cunoscut proprietarul tabular, ba chiar se cunoaște că data decesului și că s-a încheiat un contract de întreținere, așa că s-a cunoscut cine este proprietarul terenului pe care îl vizează reclamanta și mai mult care este suprafața terenului deținut și date de identificare ale acestuia.

De asemenea dacă numai prin acțiune s-a invocat prezumția că proprietarii tabulari au decedat și că sunt cunoscuți, nu poate să se accepte ideea că reclamanta și părinții ei au exercitat posesia exclusivă, continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, deci aceasta prezumție nu este legală și nu poate sta ca început al curgerii termenului de uzucapiune.

După cum se recunoaște în această cauză s-a prezumat că există o uzucapiune extratabulara și dacă s-au cunoscut proprietarii tabulari numai la data acțiunii rezulta clar că, data de la care se poate discuta despre uzucapiune tabulara este numai data înregistrării acțiunii așa că nu se poate discuta despre prescrierea dreptului de a culege moștenirea vacantă.

În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 477, art. 650, art. 651 și art. 680 Cod Civil; art. 41 și art. 194 și art. 205 Cod procedură civilă.

În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, martori și expertiză specialitatea topografie.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului ##### prin Ministerul Finanţelor Publice invocată prin întâmpinare, instanța învederează următoarele:

În jurisprudența recentă a Înaltei ##### de Casație și Justiție (Decizia nr. #/18.01.2022, Secția I Civilă) s-a menționat caracterul admisibil al unei cereri de chemare în judecată prin care reclamantul solicită instanței a se constata vacanța succesorală în condițiile în care posibilitatea parcurgerii unei proceduri notariale nu exclude de plano intervenția instanței.

Astfel, trebuie observat că procedura specială notarială reglementată de art. 118 din Legea nr. 36/1995, pentru cazul vacanței succesorale, nu este obligatorie ori exclusivă, în sensul excluderii posibilității ca aceasta să poată fi cerută instanțelor de judecată, în raport chiar de dispozițiile art. 110 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, potrivit cu care succesibilul sau altă persoană interesată poate sesiza direct instanța judecătorească în vederea dezbaterii unei succesiunii.

Existența unei succesiuni vacante și a componenței masei succesorale se poate constata, în urma verificărilor necesare, și de către instanță, în lipsa certificatului de vacanță succesorală eliberat ca urmare a parcurgerii procedurii notariale. Aceasta, întrucât, interesul general impune a se recunoaște statului sau unității administrativ-teritoriale calitatea de a sta în justiție în legătură cu acea succesiune, chiar înainte de eliberarea certificatului de vacanță succesorală, atât certificatul eliberat de notar, cât și hotărârea judecătorească neavând, sub acest aspect, decât un efect declarativ, iar nu constitutiv, întrucât statul sau, după caz, unitatea administrativ-teritorială dobândește moștenirea ope legis, de la deschiderea ei, potrivit regulilor generale și neavând un drept de opțiune succesorală.

În atare condiții, nu se poate susține că legiuitorul ar fi instituit o competență absolută și exclusivă în favoarea notarilor publici cu privire la constatarea vacanței succesorale, aspect ce rezultă și din prevederile art. 193 alin. (3) din Codul de procedură civilă, întrucât dacă s-ar aprecia în acest sens și în lipsa interesului reprezentantului statului sau unității administrativ-teritoriale de a solicita constatarea vacanței succesorale, pot fi vătămate drepturile sau interesele legitime ale unor persoane cu privire la anumite bunuri.

Din perspectiva admisibilității cererii de constatare a vacanței succesorale, o asemenea acțiune poate fi primită în condițiile existenței unui interes legitim al reclamantului, care, fără a pretinde că ar avea vreo vocație succesorală, tind la realizarea în justiție a drepturilor pe care le afirmă, încercând să le opună statului, o soluție contrară contravenind dreptului de acces liber la justiție, reglementat de art. 21 din Constituția României și art. 6 par. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului.

În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a Statului ##### şi a reprezentării sale prin Ministerul Finanţelor Publice, instanța reţine că asupra terenului în suprafață de 5300 mp, tarla 132, parcela ############ proprietar este ###### ####, conform TP nr.1511/17 din data de 20.03.1996.

Reclamanta a chemat în judecată Statul #####, prin Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de titular al succesiunii vacante.

Instanța apreciază că prin prisma dispoziţiilor art. 477 C. civil raportate la art. 25 din Legea nr. 213/1998, moştenirile vacante trec în domeniul privat al statului (cu excepţia terenurilor prev. de art. 26 din Legea nr. 18/1991).

Calitatea Ministerului Finanțelor Publice de reprezentant al Statului ##### este conferită de dispozițiile art. 223 din Legea nr. 287/2009 conform căreia „ În raporturile civile în care se prezintă nemijlocit, în nume propriu, ca titular de drepturi şi obligaţii, statul participă prin Ministerul Finanţelor Publice, afară de cazul în care legea stabileşte un alt organ în acest sens”.

În cauză, instanța constată că potrivit TP nr. 1511/17 eliberat la data de 20.03.1996, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5.300 mp, tarla 132, parcelă ############ a fost reconstituit pe numele lui ###### ####.

Potrivit certificatului de deces, ###### #### a decedat la data de 25.11.1994.

Prin adresa nr.1385/12.04.2023, Camera Notarilor Publici #### ##### a arătat că după defuncții ###### ####, decedat la data de 25.11.1994, și ###### ###, decedată la data de 15.05.1996 nu s-a dezbătut succesiunea prin procedură succesorală notarială.

De asemenea, prin adresa Primăriei Avrig nr. 51721/25.07.2023, Serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor, starea civilă, a arătat că ###### ### și ###### #### nu au avut copii.

Așa fiind, instanța constată că, în cauză s-a făcut dovada că defunctul ###### #### nu a avut moştenitori, iar potrivit art. 652 C. civil, în lipsa moştenitorilor, Statul devine succesor.

Cu privire la critica referitoare la inadmisibilitatea capătului de cerere privind vacanţa succesorală, instanța reţine că este de necontestat faptul că data dobândirii de către Stat a patrimoniului din succesiunea vacantă este cea a deschiderii moştenirii, indiferent de momentul constatării vacanţei succesorale. Dar acest fapt nu schimbă cu nimic condiţiile sau modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate de către cel care a exercitat o posesie aptă de a duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, deoarece posesia sa va fi analizată atât din perspectiva conduitei sale, prin aplicarea Codului civil 1864 față de data începerii posesiei, cât şi din cea a pasivităţii proprietarului, respectiv Statul #####.

Pe fondul cererii, instanța constată că, reclamanta solicită constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 5300 mp, tarla 132, parcela ############ proprietar este ###### ####, conform TP nr.1511/17 din data de 20.03.1996.

Terenul a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de dl expert ######## #### #########, fiind avizat de OCPI ##### – BCPI Avrig.

Reclamanta și a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1854 C.civ (1864) și art. 1860 din C.civ (1864).

Conform art. 1854 Cod civil (1864), posesorul este presupus ca poseda pentru sine, sub nume de proprietar, daca nu este probat ca a inceput a poseda pentru altul.

Potrivit art. 1864 Cod civil (1864) Orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescriptia, sa uneasca posesiunea sa cu posesiunea autorului său.

Astfel, în reglementarea Codului civil din 1864, pentru ca o persoană să dobândească dreptul de proprietate asupra unui imobil în baza uzucapiunii de lungă durată este necesar ca aceasta să posede util bunul timp de 30 de ani. Pentru a putea îndeplini cerința referitoare la posesia pentru o durată de 30 ani, persoana în cauză se poate folosi inclusiv de posesia autorilor săi, prin invocarea joncțiunii posesiei sale cu posesia acestora.

În susținerea împlinirii termenului de 30 de ani necesar pentru a uzucapa dreptul de proprietate asupra terenului, reclamanta invocă joncțiunea posesiilor antecesorilor săi în sensul că suprafața de teren de 5300 mp a fost folosită de părinții săi, #### ###### ########, decedat la data de 26.07.2012, și #### #####, decedată la data de 26.10.1999, și, după moartea acestora, de reclamantă.

Antecesorii reclamantei au fost părinții săi, #### ###### ######## și #### #####.

În acest sens, instanța constată că, potrivit actelor de stare civilă aflate la dosar, certificat de naștere și certificat de căsătorie, reclamanta, căsătorită ########, este fiica numiților #### ###### ########, decedat la data de 26.07.2012, și #### #####, decedată la data de 26.10.1999.

În considerarea certificatelor de atestare fiscală, instanța constată că reclamanta a plătit impozitul pentru teren în suprafață de 5.300 mp, în anii 2014, 2018 și 2021.

Potrivit declarațiilor martorilor ####### ###### şi ###### #######, părinții reclamantei au folosit în mod continuu terenul de cca 5.000 mp, din zona #######, înainte de podul Bradului, lângă Baraj, aproximativ 30 de ani, ulterior, terenul fiind folosit de reclamantă.

Pentru a se reține incidența joncțiunii posesiei este necesar să se probeze o posesie propriu-zisă, iar posesorul actual să fi dobândit bunul în temeiul unui raport juridic de la autorul cu a cărui posesie vrea să-şi unească propria-i posesie, respectiv reclamanta (posesorul actual) să facă dovada transmiterii posesiei de la antecesor către sine pentru bunul pentru care cere să fie constatat dreptul de proprietate prin uzucapiune, pe durata necesară până la împlinirea termenului de prescripție.

Posesia trebuie să fie neîntreruptă (continuă), netulburată (pașnică), publică și sub nume de proprietar.

Art. 1851 Cod civil stabilește că posesia este tulburată atunci când este fondată sau conservată prin acte de violență. art. 1852 din Cod civil, definește posesia clandestină, adică nepublică, situația când posesorul o exercită în ascuns sau încât acesta nu este în stare de a putea să o cunoască.

Joncțiunea posesiilor este reglementată de art. 1860 Cod civil, iar în temeiul ei, orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său.

Din probele administrate în cauză reiese că posesia asupra terenului indicat a fost exercitată în mod continuu, public, neîntrerupt, netulburat și sub nume de proprietar de către părinții reclamantei, și, de la decesul acestora, posesia faptică a terenului o are reclamanta.

#### de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța va admite cererea de chemare în judecată, va constata că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate, prin uzucapiune, asupra imobilului în suprafață de 5.300 mp înscris în CF nr.31021 Ezeriș conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de domnul expert ##### ####.

##### în vedere data începerii posesiei, anul 1969, stabilită prin luarea în considerare a celor 30 de ani în care, potrivit declarației martorilor, posesia utilă asupra terenului a fost exercitată de părinții reclamantei, raportându-ne data decesului mamei reclamantei, 1999, dar și posesia utilă exercitată de reclamantă după decesul autorilor săi, se constată că în cauză sunt întrunite condițiile reglementate de art. art. 1854 C.civ (1864) și art. 1860 din C.civ (1864) pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

#### de aceste considerente, având în vedere probatoriul administrat şi prevederile legale anterior menţionate, instanța va admite cererea reclamnatei astfel cum a fost precizată și, pe cale de consecință: va constata că există moștenirea vacanta după defunctul ###### ####; va constata că masa succesorală după defunctul ###### #### se compune din imobilul teren în suprafață de 5.300 mp, tarla 132, parcela ############ înscris în Titlul de proprietate nr.1511/17 din data de 20.03.1996; va constata că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate, prin uzucapiune, asupra imobilului teren în suprafață de 5300 mp, tarla 132, parcela ############ înscris în Titlul de proprietate nr.1511/17 din data de 20.03.1996; va dispune înscrierea în cartea funciară de dreptului de proprietate dobândit de către reclamantă, cu titlu de uzucapiune.

Pentru a asigura opozabilitatea faţă de terţi a dreptului de proprietate dobândit ca efect al prescripției achizitive de reclamantă, precum şi conformitatea înscrierilor din evidențele privind publicitatea imobiliară cu situaţia reală a imobilului în litigiu, văzând prevederile art. 885 şi ale art. 888 din Codul civil, precum şi ale Legii cadastrului şi a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, instanța va dispune intabularea în cartea funciară a acestor drepturi, cu titlu de uzucapiune.

În temeiul solicitării reclamantei, instanța va lua act că reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acţiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta ######## #######, CNP #############, domiciliată în Orașul Avrig, #### ##### ####### ### ##, #### #####, cu domiciliul procesual ales la sediul Cab. av. ####-######## #######, din 550024, Mun. #####, B-dul ######### nr. 14, ### #, jud. #####, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice #####, în numele și pentru Statul ##### prin Ministerul Finanțelor, cu sediul în #####, ##### Dumbrăvii nr.17, #### #####, şi în consecință:

######## că moștenirea după defunctul ###### #### este vacantă.

######## că masa succesorală după defunctul ###### #### se compune din imobilul teren în suprafață de 5.300 mp, tarla 132, parcela ############ înscris în Titlul de proprietate nr.1511/17 din data de 20.03.1996.

######## că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate, prin uzucapiune, asupra imobilului teren în suprafață de 5300 mp, tarla 132, parcela ############ înscris în Titlul de proprietate nr.1511/17 din data de 20.03.1996.

Dispune înscrierea în cartea funciară de dreptului de proprietate dobândit de către reclamantă, cu titlu de uzucapiune.

Ia act că reclamanta solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Apelul, sub sancțiunea nulității, se depune la Judecătoria Avrig.

Pronunțată azi, 03.12.2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.