Curtea de Apel a confirmat achitarea unui inculpat judecat pentru conducere fără permis
Cuvinte cheie: Curtea de Apel, hotărârea 583/2022, conducere fără permis, apel penal, achitare, suspendare drept de a conduce
Hotărârea nr. 583/2022 din 26 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel – Secția penală și pentru cauze cu minor
a) Situația de fapt
Potrivit rechizitoriului emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria #######, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod penal.
În fapt, la data de 13 octombrie 2018, în jurul orei 13:15, inculpatul a condus un autoturism marca Audi A6 pe Bulevardul ###### cel Mare, în municipiul #######, deși la acel moment avea dreptul de a conduce suspendat. Suspendarea se dispusese anterior ca urmare a unor contravenții rutiere și era adusă la cunoștința inculpatului prin proces-verbal, dovada înlocuitoare și alte documente oficiale întocmite de poliție.
Polițiștii care efectuau activități de patrulare l-au depistat în trafic și au întocmit procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante. Din verificările ulterioare s-a confirmat, prin adrese oficiale ale Serviciului Rutier Bacău, că inculpatului îi fusese suspendat dreptul de a conduce încă din luna august 2018.
În apărare, inculpatul a susținut că nu a avut cunoștință de suspendarea dreptului de a conduce și că documentele înmânate anterior de poliție nu au fost suficient explicate, astfel încât nu a realizat consecințele juridice ale situației.
b) Hotărârea primei instanțe
Judecătoria #######, prin sentința penală nr. ##/28.01.2022, a dispus achitarea inculpatului, în baza art. 16 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, reținând că fapta imputată nu a fost săvârșită cu vinovăția cerută de lege.
Instanța de fond a arătat că, deși formal inculpatului i-au fost aduse la cunoștință măsurile de suspendare, nu există certitudinea că acesta a înțeles în mod real interdicția de a conduce. În contextul probelor administrate, dubiul s-a interpretat în favoarea inculpatului, iar răspunderea penală a fost exclusă.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
c) Apelul părților
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria #######, criticând soluția achitării ca fiind netemeinică.
Ministerul Public a arătat că probele dosarului confirmă fără echivoc că inculpatul știa despre suspendarea dreptului de a conduce. În special, au fost invocate: procesul-verbal de contravenție, adresa Serviciului Rutier, dovada înlocuitoare a permisului și procesul-verbal de aducere la cunoștință a suspendării. Procurorul a susținut că simpla negare a inculpatului nu poate răsturna puterea probantă a acestor înscrisuri oficiale.
Apărarea inculpatului a solicitat menținerea soluției de achitare, insistând asupra faptului că acesta nu a avut reprezentarea clară a interdicției și că orice dubiu trebuie interpretat în favoarea acuzatului.
d) Argumentele Curții de Apel
Curtea a analizat pe larg argumentele părților și a concluzionat că soluția primei instanțe este legală și temeinică, întrucât probele, deși confirmă formal existența unor proceduri administrative, nu stabilesc cu certitudine latura subiectivă a faptei.
Instanța de apel a reținut că elementul esențial al infracțiunii de conducere fără permis este vinovăția sub forma intenției, fie ea directă sau indirectă. Aceasta presupune că inculpatul cunoștea suspendarea dreptului său de a conduce și, cu toate acestea, a ales să se urce la volan.
Or, în speță, chiar dacă există procese-verbale și adrese care atestă suspendarea, nu s-a dovedit că inculpatul a înțeles în mod efectiv aceste acte. Curtea a subliniat că „a lua la cunoștință” nu înseamnă doar semnătura pe un înscris, ci și reprezentarea clară a conținutului său juridic. În lipsa unei dovezi că inculpatului i s-a explicat explicit că nu are voie să conducă și că a conștientizat această interdicție, nu se poate reține vinovăția cerută de lege.
De asemenea, Curtea a arătat că, în materie penală, simpla existență a unor suspiciuni sau probabilități nu este suficientă pentru o condamnare. Probele trebuie să depășească pragul îndoielii rezonabile și să conducă la certitudinea implicării inculpatului în săvârșirea faptei.
Instanța de apel a mai subliniat că, deși scopul legii penale este de a sancționa conduita periculoasă, nu poate fi sacrificat principiul fundamental in dubio pro reo. Acesta obligă instanțele să pronunțe soluția cea mai favorabilă atunci când există dubii serioase și rezonabile cu privire la existența vinovăției.
În plus, Curtea a evidențiat faptul că inculpatul nu are antecedente penale de același tip și că, în ansamblu, conduita sa nu denotă o atitudine sfidătoare față de autoritatea statului, ci mai degrabă o lipsă de înțelegere a implicațiilor juridice. Această apreciere a contribuit la consolidarea ideii că o condamnare ar fi nejustă în raport cu probele disponibile.
e) Soluția Curții de Apel
Prin decizia penală nr. 583/2022 din 26 mai 2022, Curtea de Apel a respins apelul Parchetului, menținând soluția de achitare pronunțată de Judecătoria #######.
În consecință, inculpatul a rămas achitat pentru infracțiunea de conducere fără permis, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.