Nulitatea titlurilor de proprietate. Lipsa calității procesuale active – Tribunalul Mureș a respins acțiunea ca inadmisibilă
Cuvinte cheie: Tribunalul Mureș, hotărârea 566/2025, nulitatea titlurilor de proprietate, calitate procesuală activă, acțiune în constatare, teren agricol, Legea 18/1991
Hotărârea nr. 566/2025 din 12 septembrie 2025, pronunțată de Tribunalul Mureș – Secția I civilă
a) Situația de fapt
Reclamanții au inițiat procesul solicitând constatarea nulității absolute a unor titluri de proprietate emise în favoarea pârâților de către comisiile locale și județene de fond funciar. Terenurile vizate se află în extravilanul unei comune din județul Mureș și provin din vechiul patrimoniu funciar al autorului reclamanților, care, înainte de naționalizările și cooperativizările din perioada comunistă, ar fi deținut o suprafață întinsă de terenuri agricole.
Aceștia au arătat că, deși ei sunt moștenitorii direcți ai acestui autor, comisiile de fond funciar ar fi emis titluri în favoarea pârâților, persoane fără nicio vocație succesorală, fără să existe cereri valide din partea lor, și fără ca procedura de reconstituire să fie respectată. Reclamanții au insistat asupra faptului că nu au fost citați și nu au avut posibilitatea de a-și susține punctul de vedere în cadrul procedurii administrative, ceea ce, în opinia lor, ar reprezenta o vătămare gravă a dreptului lor de proprietate.
În susținerea acțiunii, au depus înscrisuri care atestau calitatea lor de moștenitori, registre vechi de transcripțiuni și extrase de carte funciară din perioada interbelică, precum și acte doveditoare privind succesiunea autorului lor. Totodată, au invocat faptul că dispozițiile art. 56 din Legea nr. 18/1991 și principiile de drept civil privind nulitatea actelor juridice permit instanței să constate nulitatea absolută a unor titluri de proprietate emise cu încălcarea legii, chiar și din oficiu, independent de existența unei cereri prealabile.
b) Hotărârea primei instanțe
Judecătoria Reghin, învestită cu soluționarea cererii, a examinat mai întâi admisibilitatea acțiunii și a reținut excepția lipsei calității procesuale active. Instanța a considerat că, pentru a putea promova o acțiune în constatarea nulității unui titlu de proprietate, reclamanții trebuie să demonstreze fie că au formulat în termen cereri de reconstituire potrivit Legii nr. 18/1991, fie că se află într-o situație de concurs efectiv între titluri, adică li s-a recunoscut un drept care se suprapune cu cel conferit pârâților. În lipsa unei astfel de dovezi, acțiunea este inadmisibilă.
Judecătoria a arătat că simpla calitate de moștenitor al unui autor nu echivalează cu un drept recunoscut asupra terenului și că procedura specială instituită de Legea nr. 18/1991 presupune respectarea unor termene și condiții stricte. Cum reclamanții nu au făcut dovada depunerii unor cereri de reconstituire în termen, instanța a concluzionat că ei nu au legitimitatea necesară pentru a cere anularea titlurilor altor persoane. Pe acest temei, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.
c) Apelul declarat
Nemulțumiți, reclamanții au formulat apel, susținând că prima instanță a făcut o aplicare rigidă a dispozițiilor legale, fără să țină seama de principiul protecției dreptului de proprietate și de jurisprudența CEDO. Ei au invocat că dreptul lor este unul substanțial, născut din succesiunea autorului, și că lipsa depunerii unei cereri în termen nu poate anihila însăși substanța acestui drept. Au mai arătat că titlurile emise pârâților sunt nelegale, întrucât aceștia nu ar fi avut nicio vocație, astfel încât instanța trebuia să constate nulitatea absolută, independent de calitatea procesuală a reclamanților.
d) Argumentele Tribunalului Mureș
Tribunalul, investit cu soluționarea apelului, a analizat cauza din perspectiva normelor aplicabile și a reținut că acțiunea reclamanților este lipsită de fundament juridic. Instanța a explicat că Legea nr. 18/1991 este o lege specială, care reglementează o procedură derogatorie de la dreptul comun și care stabilește clar condițiile în care o persoană poate obține reconstituirea dreptului de proprietate. Una dintre aceste condiții este formularea unei cereri în termenul expres prevăzut de lege, condiție pe care reclamanții nu au îndeplinit-o.
Tribunalul a subliniat că interesul și calitatea procesuală activă trebuie să fie actuale și concrete. Or, în lipsa unei cereri proprii de reconstituire sau a unui titlu emis pe numele lor, reclamanții nu pot demonstra o vătămare directă produsă prin emiterea titlurilor contestate pârâților. În acest sens, s-a făcut trimitere la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a statuat că doar persoanele aflate într-un raport de concurs efectiv de drepturi pot invoca nulitatea unor titluri de proprietate.
Referitor la invocarea jurisprudenței CEDO, Tribunalul a arătat că aceasta protejează drepturile deja recunoscute și că nu se poate invoca art. 1 din Protocolul nr. 1 pentru a crea un drept acolo unde legea specială nu îl consacră. Dreptul de proprietate, în accepțiunea Convenției, presupune fie un drept actual, fie cel puțin o „speranță legitimă”, ceea ce nu este cazul în speță, dat fiind că reclamanții nu au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991.
De asemenea, Tribunalul a respins argumentul potrivit căruia nulitatea absolută poate fi invocată oricând și de oricine, arătând că, deși nulitatea absolută este imprescriptibilă, exercitarea dreptului de a o invoca este supusă condiției existenței unui interes legitim și direct. Or, acest interes nu poate fi dedus din simpla apartenență la o succesiune, ci trebuie să se manifeste printr-un drept efectiv pretins asupra terenului în litigiu.
Instanța a concluzionat că, în absența unui interes și a unei calități procesuale active, orice analiză asupra fondului cauzei ar fi lipsită de temei.
e) Soluția Tribunalului Mureș
Prin decizia civilă nr. 566/2025 din 12 septembrie 2025, Tribunalul Mureș a respins apelul declarat de reclamanți și a menținut soluția Judecătoriei Reghin, prin care acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Astfel, s-a confirmat că reclamanții nu pot contesta titlurile de proprietate emise pentru alte persoane în lipsa unui drept propriu sau a unui concurs de titluri, iar simpla calitate de moștenitor nu este suficientă pentru a conferi legitimitate procesuală activă.