Tentativă de omor calificat și uz de armă fără drept. Condamnare definitivă la 13 ani și 3 luni închisoare – Curtea de Apel
Cuvinte cheie: Curtea de Apel, hotărârea 360/2022, tentativă de omor calificat, ultraj, violență domestică, uz de armă fără drept, condamnare definitivă, 13 ani și 3 luni închisoare
Hotărârea nr. 360/2022 din 19 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel – Secția penală
a) Situația de fapt
În noaptea de 6 noiembrie 2020, liniștea unei gospodării a fost tulburată de un conflict domestic care a escaladat rapid într-un incident armat cu consecințe dramatice. Inculpatul, aflat în stare de agitație și sub influența consumului de alcool, s-a certat violent cu fiul său, conflict care a degenerat într-un act de agresiune extremă. Înarmat cu un pistol pe care îl deținea fără autorizație, a îndreptat arma către acesta și a tras, încercând să-i suprime viața. Victima a scăpat doar datorită împrejurărilor favorabile, glonțul neatingând organele vitale, dar raportul medico-legal a confirmat fără echivoc că leziunile puteau fi mortale, ceea ce justifică încadrarea faptei ca tentativă la omor (art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal și art. 199 Cod penal, dat fiind că victima era membru de familie). Situația a devenit și mai gravă când, chemat pentru aplanarea conflictului, un echipaj de poliție a sosit la fața locului. Deși organele de ordine au încercat să stabilească un dialog, inculpatul a deschis focul și asupra lor, plasându-i într-un pericol iminent de moarte. Fapta întrunea elementele constitutive ale tentativei de omor calificat (art. 32 Cod penal raportat la art. 189 alin. 1 lit. f Cod penal, omor comis asupra unui funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu), fiind în același timp încadrată și ca infracțiune de ultraj (art. 257 Cod penal). Descinderea luptătorilor din cadrul Serviciului pentru Acțiuni Speciale a fost singura soluție pentru a-l dezarma și imobiliza pe inculpat, moment în care s-a confirmat că arma folosită era letală și deținută ilegal, fapta constituind și infracțiunea prevăzută de art. 343 alin. 1 Cod penal (uz de armă fără drept). Situația de fapt reținută astfel a relevat o conduită deosebit de periculoasă, în care inculpatul a pus în pericol atât viața fiului său, cât și viața organelor de poliție, aducând atingere celor mai importante valori sociale: viața, siguranța publică și autoritatea statului.
b) Hotărârea primei instanțe
Tribunalul, analizând probele administrate, a constatat că faptele imputate inculpatului sunt pe deplin dovedite și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor descrise. În consecință, instanța de fond a stabilit pentru tentativa de omor calificat asupra polițiștilor o pedeapsă de 11 ani și 3 luni închisoare (art. 32 raportat la art. 189 alin. 1 lit. f și art. 257 Cod penal), pentru tentativa de omor asupra fiului o pedeapsă de 5 ani închisoare (art. 32 raportat la art. 188 și art. 199 Cod penal), iar pentru uzul de armă fără drept o pedeapsă de 1 an închisoare (art. 343 alin. 1 Cod penal). În baza art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, pedepsele au fost contopite, aplicându-se pedeapsa cea mai grea și adăugându-se sporul de o treime din celelalte, rezultând pedeapsa finală de 13 ani și 3 luni închisoare. Instanța a dispus și aplicarea pedepselor complementare și accesorii prevăzute de art. 65 și art. 66 Cod penal, respectiv interzicerea exercitării unor drepturi, între care dreptul de a deține arme și dreptul de a ocupa funcții implicând exercițiul autorității de stat. În acest fel, Tribunalul a considerat că sancțiunea aplicată răspunde exigențelor de prevenție și de reeducare, având în vedere atât gravitatea faptei, cât și atitudinea inculpatului pe tot parcursul procesului.
c) Apelul părților
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât Ministerul Public, cât și inculpatul. Parchetul a solicitat înăsprirea pedepsei, considerând că natura și gravitatea faptelor, atacul simultan asupra mai multor polițiști și asupra unei rude apropiate, precum și folosirea unei arme letale justifică aplicarea unei sancțiuni mai severe, chiar peste limita stabilită de instanța de fond. În schimb, inculpatul a cerut reducerea pedepsei, invocând lipsa unei intenții reale de a ucide și susținând că scopul său ar fi fost doar de a speria și de a intimida. Totodată, a menționat consumul de alcool, contextul familial tensionat și lipsa antecedentelor penale, considerând că aceste elemente ar trebui apreciate ca circumstanțe atenuante în sensul art. 75 Cod penal.
d) Argumentele Curții de Apel
Curtea, reanalizând cauza, a constatat că soluția primei instanțe este temeinică și legală, iar criticile formulate de ambele părți nu pot fi primite. Instanța a subliniat că intenția de a ucide nu trebuie dovedită printr-o recunoaștere explicită a inculpatului, ci se deduce din mijloacele utilizate, din zonele vizate și din împrejurările faptei. Tragerea cu o armă de foc asupra unor persoane aflate în apropiere, mai ales asupra polițiștilor în exercițiul atribuțiilor de serviciu și asupra unui membru al familiei, relevă în mod evident intenția directă de a suprima viața (art. 16 alin. 3 lit. a Cod penal – intenție directă). De asemenea, Curtea a reținut că violența domestică are un regim juridic distinct, în sensul art. 199 Cod penal, care agravează răspunderea autorului atunci când victima este membru de familie. În egală măsură, ultrajul comis prin tentativă de omor asupra polițiștilor intră sub incidența art. 257 Cod penal și atrage protecția sporită pe care legiuitorul o acordă funcționarilor publici. Referitor la apelul Parchetului, instanța a arătat că pedeapsa aplicată, deși nu este maximul special, reflectă un nivel de severitate ridicat, care asigură atât prevenția generală, cât și reeducarea individuală, în conformitate cu principiile proporționalității și legalității sancțiunii penale (art. 74 Cod penal). Apelul inculpatului a fost respins, întrucât invocarea consumului de alcool și a tensiunilor familiale nu constituie circumstanțe care să diminueze răspunderea penală, ci, dimpotrivă, arată o periculozitate crescută a conduitei. Curtea a subliniat că protecția vieții și autorității statului impune o sancțiune fermă, iar pedeapsa de 13 ani și 3 luni este în mod evident proporțională cu gravitatea faptelor și cu impactul lor social.
e) Soluția Curții de Apel
În final, prin decizia penală nr. 360/2022 din 19 mai 2022, Curtea de Apel a respins ca nefondate apelurile formulate de Ministerul Public și de inculpat, menținând în întregime hotărârea Tribunalului. Condamnarea la 13 ani și 3 luni închisoare, în regim de detenție, rămâne definitivă, alături de interdicțiile prevăzute de art. 66 Cod penal și de măsura confiscării armei conform art. 112 lit. b Cod penal. În acest fel, instanța de apel a consfințit că tentativa de omor calificat comisă asupra polițiștilor și asupra unui membru al familiei, precum și uzul de armă fără drept, reprezintă acte de o gravitate excepțională ce justifică aplicarea unei pedepse privative de libertate îndelungate, menite să sancționeze ferm și să prevină repetarea unor asemenea conduite.