Complicitate la evaziune fiscală. Tribunalul Ilfov. Rolul probatoriului contabil în stabilirea vinovăției
Sentința penală nr. 218/2025 din 29 septembrie 2025, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Penală
Cuvinte-cheie: Tribunalul Ilfov, sentința penală nr. 218/2025, complicitate la evaziune fiscală, Cod penal, Cod de procedură fiscală, probatoriu contabil, prejudiciu bugetar.
a) Situația de fapt
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, inculpatul A.B. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
În fapt, procurorii au reținut că, în perioada 2019–2021, inculpatul a sprijinit administratorul unei societăți comerciale în înregistrarea în contabilitate a unor cheltuieli fictive, reprezentând achiziții de bunuri și servicii inexistente, cu scopul de a diminua baza de impozitare și de a sustrage societatea de la plata obligațiilor fiscale.
În concret, inculpatul a pus la dispoziție facturi false emise de entități „fantomă”, a mediat contactele dintre administrator și pretinșii furnizori, și a asigurat consultanță pentru justificarea scriptică a unor tranzacții nereale. Prejudiciul total estimat de organele fiscale a fost de aproximativ 1.200.000 lei, reprezentând TVA și impozit pe profit neachitate.
Inculpatul a negat acuzațiile, susținând că a acționat doar ca intermediar comercial și că nu avea cunoștință de caracterul fictiv al facturilor.
b) Hotărârea primei instanțe
Prin Sentința penală nr. 218/2025 din 29 septembrie 2025, Tribunalul Ilfov a constatat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală.
Instanța a reținut că, potrivit art. 48 C.pen., complicele este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei infracțiuni. În speță, probele administrate (facturi false, expertize contabile, interceptări telefonice și declarații de martori) au demonstrat că inculpatul a avut un rol esențial în punerea la dispoziție și circulația documentelor false.
În individualizarea pedepsei, Tribunalul Ilfov a avut în vedere gravitatea prejudiciului adus bugetului de stat, dar și circumstanțele personale ale inculpatului (lipsa antecedentelor penale, cooperarea parțială cu organele judiciare).
Inculpatul a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 91 C.pen., dispunându-se suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani.
c) Argumentele instanței
Instanța a arătat că infracțiunea de evaziune fiscală are ca obiect juridic relațiile sociale privind constituirea și încasarea veniturilor bugetare, iar prejudicierea intereselor fiscale ale statului prin înregistrarea de cheltuieli fictive este una dintre formele tipice.
Tribunalul a detaliat condițiile complicității: aportul material (punerea la dispoziție a facturilor false) și aportul moral (sfaturi și îndrumări în vederea disimulării realității economice). Ambele au fost dovedite prin probele administrate.
De asemenea, s-a reținut că prejudiciul de 1.200.000 lei este relevant pentru stabilirea gravității faptei și pentru evaluarea laturii subiective. Instanța a apreciat că inculpatul a acționat cu intenție directă, prevăzând rezultatul și urmărindu-l, întrucât beneficiile financiare erau evidente.
Tribunalul a făcut trimitere la art. 9 alin. (1) lit. c din Legea nr. 241/2005, care incriminează evidențierea în actele contabile de cheltuieli fictive, și la art. 48 C.pen., care extinde răspunderea penală asupra complicelui.
d) Soluția instanței
Prin Sentința penală nr. 218/2025, Tribunalul Ilfov a condamnat pe inculpat la 2 ani și 6 luni închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere, pe un termen de 3 ani.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul are obligația să se prezinte periodic la Serviciul de Probațiune, să informeze asupra schimbării domiciliului și să presteze 80 de zile de muncă în folosul comunității.
Hotărârea reafirmă jurisprudența constantă potrivit căreia implicarea chiar și indirectă, prin furnizarea de documente false sau prin sprijin logistic, atrage răspunderea penală pentru complicitate la evaziune fiscală.