Tribunal. Latura civilă în proces penal de înșelăciune și spălare de bani. Plata de daune materiale și morale cu dobândă legală
Cuvinte cheie: Tribunal, hotărârea 289/2025, latura civilă, înșelăciune, spălare de bani, daune materiale, daune morale, dobândă legală, răspundere civilă delictuală
Tribunal. Latura civilă într-un dosar de înșelăciune și spălare a banilor. Daune materiale și morale, cu dobândă legală
Cuvinte cheie: Tribunal, hotărârea 289/2025, latura civilă, înșelăciune, spălare a banilor, daune materiale, daune morale, dobândă legală, răspundere civilă delictuală
Hotărârea nr. 289/2025 din 26 septembrie 2025, pronunțată de Tribunal – Secția penală
a) Situația de fapt
Cauza privește rejudecarea laturii civile într-un amplu dosar penal în care, în ciclul anterior, mai mulți inculpați au fost trimiși în judecată pentru înșelăciune (art. 244 Cod penal) și spălare a banilor potrivit vechii Legi nr. 656/2002 (art. 29 alin. 1 lit. b), cu aplicarea regulilor de drept penal mai favorabil (art. 5 Cod penal) și a concursului de infracțiuni (art. 38 Cod penal). Dosarul a avut o istorie procesuală lungă: dezbaterile pe fondul laturii civile au fost ținute la 04.02.2025, după care pronunțarea s-a amânat succesiv până la 26.09.2025, când Tribunalul a dat hotărârea analizată aici.
În actul de sesizare inițial (2015) s-a reținut, în esență, că doi dintre inculpați au indus în eroare partea civilă prin operațiuni contractuale simulate și au mascat proveniența sumelor rezultate din infracțiune, inclusiv prin întocmirea și uzul unui „contract de cesiune de creanță și accesorii” din 29 mai 2012, prin care au disimulat natura juridică a bunurilor și fluxurilor bănești. Ulterior, un alt inculpat a fost trimis în judecată exclusiv pentru spălare a banilor, în aceeași modalitate de ascundere a originii ilicite a fondurilor.
În ciclul anterior, prin sentința penală din 15.11.2019 (rămasă definitivă la 28.07.2020), doi inculpați au fost condamnați și obligați, în solidar, să plătească părții civile suma de 288.800 euro cu titlu de daune materiale, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive și până la achitarea integrală; restul pretențiilor părții civile au fost respinse. În privința inculpatului vizat de prezenta rejudecare a laturii civile, cauza a fost disjunsă: prin hotărâri din 09.08.2023 (definitivă la 04.03.2024) s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a prescripției răspunderii penale, dar s-a menținut necesitatea examinării acțiunii civile separat. Prezenta sentință privește exclusiv această latură civilă, în dosarul nou format.
Partea civilă – o societate comercială – a cerut obligarea inculpatului (în solidar cu ceilalți) la 288.800 euro daune materiale, 250.000 euro daune morale (ori echivalentul în lei la cursul BNR la data plății), plus dobânda legală până la achitarea integrală. Pretențiile s-au întemeiat pe pierderea patrimonială cauzată prin operațiuni comerciale fictive și pe atingerile grave aduse reputației și relațiilor de afaceri ale societății.
b) Hotărârea primei instanțe
Tribunalul a admis acțiunea civilă și a obligat inculpatul, în solidar cu ceilalți, la plata despăgubirilor materiale (288.800 euro) și morale (250.000 euro), cu dobânda legală până la plata integrală, precum și la cheltuieli de judecată. În motivare, instanța a constatat îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale (art. 1357 Cod civil): faptă ilicită (inducerea în eroare și disimularea provenienței fondurilor), prejudiciu cert, legătură de cauzalitate și vinovăție. (Din ansamblul actelor: hotărârile penale anterioare, înscrisuri contabile, raportări interne, corespondență comercială).
c) Cererile părților (sinteză)
Partea civilă a susținut extinderea răspunderii solidare și asupra inculpatului pentru care procesul penal încetase prin prescripție, invocând autonomia acțiunii civile în procesul penal. Inculpatul a solicitat respingerea sau diminuarea pretențiilor, pledând fie pentru lipsa legăturii de cauzalitate, fie pentru inexistența/un caracter nejustificat al daunelor morale, respectiv pentru înlăturarea dobânzii legale.
d) Argumentele Tribunalului (pe larg)
Tribunalul a fundamentat soluția pe două paliere. Primul este palierul procesual-penal: chiar dacă acțiunea penală a încetat pentru prescripție (față de acest inculpat), acțiunea civilă rămâne supusă soluționării de către instanța penală, în virtutea autonomiei relative consacrate de art. 25 alin. (5) și art. 397 Cod procedură penală. Instanța a subliniat că efectul prescripției penale nu echivalează cu înlăturarea ilicitului civil; când ansamblul probator confirmă existența unui prejudiciu născut din fapta ilicită imputată, judecătorul penal este ținut să statueze asupra reparării integrale. Această logică menține coerența între hotărârile anterioare – care au stabilit deja un prejudiciu și o obligație de despăgubire solidară – și prezenta rejudecare a laturii civile, în raport cu participantul la faptă rămas nesancționat penal pe fond din motive de trecere a timpului, nu de nevinovăție.
Al doilea palier este cel de drept civil substanțial. Instanța a reținut că sunt întrunite condițiile art. 1349 și art. 1357 Cod civil: conduita ilicită – constând în inducerea în eroare a victimei prin operațiuni simulate și în disimularea provenienței bunurilor prin acte juridice folosite ca paravan (inclusiv contractul de cesiune din 29.05.2012) – a produs o pierdere patrimonială concretă (288.800 euro) și o atingere gravă nepatrimonială imaginii comerciale a părții civile. Disimularea originii fondurilor, specifică spălării banilor, amplifică și prelungește prejudiciul, pentru că evacuează controlul victimei asupra propriilor active și face dificilă recuperarea lor, afectând credibilitatea comercială a societății. Instanța a notat că principiul reparării integrale impune compensarea atât a pagubei efective, cât și a consecințelor nepatrimoniale (art. 1381 Cod civil), în limite rezonabile raportate la gravitatea atingerii.
Cu privire la dobânda legală, Tribunalul a aplicat art. 1535 Cod civil: în obligațiile bănești, dobânda curge de drept de la scadență până la plată; așadar, acordarea dobânzii legale urmărește neutralizarea „costului timpului” și descurajează executarea cu întârziere. În cauză, scadența a fost fixată, în linie cu hotărârile anterioare, la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a stabilit obligația principală, până la achitarea integrală. Totodată, proporționalitatea daunelor morale (250.000 euro) a fost justificată prin caracterul extins al schemei ilicite, prin durata și impactul mediatic/comercial al situației, prin costurile reputaționale și contractuale suportate de partea civilă și prin necesitatea ca reparația să aibă un efect real, nu pur simbolic.
Instanța a respins criticile privind inexistenta legăturii de cauzalitate: chiar dacă unele acte au fost derulate de co-inculpați, schema a funcționat unitar, iar conduita fiecărui participant a contribuit la producerea rezultatului prejudiciabil, atrăgând răspunderea solidară. De asemenea, a înlăturat apărarea potrivit căreia încetarea acțiunii penale ar exclude culpa civilă; prescripția penală nu statuează asupra nevinovăției, iar standardul probator pentru latura civilă a fost atins prin coroborarea hotărârilor penale anterioare cu înscrisurile contabile și documentele tranzacțiilor reținute în dosar.
e) Soluția Tribunalului
Admite acțiunea civilă și obligă inculpatul, în solidar cu ceilalți, la plata 288.800 euro daune materiale, 250.000 euro daune morale (sau echivalentul în lei la cursul BNR la data plății), cu dobânda legală până la achitarea integrală, plus cheltuieli de judecată. Soluția reafirmă că încetarea procesului penal pentru prescripție nu anihilează răspunderea civilă, iar repararea integrală rămâne regula în materia ilicitului cauzator de prejudicii.