Tribunal. Ordin de protecție între vecini. Amenințări repetate, violență psihologică și risc iminent. Apel admis (Legea 26/2024)
Cuvinte cheie: Tribunal, hotărârea 132/2025, ordin de protecție, Legea 26/2024, apel admis, violență psihologică, amenințări cu moartea, vecini, distanță minimă 15 metri, interzicere contact
Hotărârea nr. 132/2025 din 29 septembrie 2025, pronunțată de Tribunal – Secția I civilă (apel minori și familie)
a) Situația de fapt
Cauza are la origine un conflict prelungit între persoane care domiciliază în aceeași comunitate rurală, în raport de vecinătate, și care a degenerat în acte de violență verbală și psihologică. Petenta a arătat că a fost amenințată cu moartea în mod repetat, că i s-au adresat injurii persistente, precum și că, la 16.09.2025, intimatul ar fi aruncat cu pietre spre locuința sa, provocând spargerea geamurilor și un risc imediat de vătămare, incident urmat de apeluri repetate la 112 pentru a solicita intervenția poliției. În apel s-au depus adresa Postului de Poliție Tâmna nr. 725119/21.09.2025 și procesul-verbal din 15.09.2025, iar ca probă testimonială a fost audiată fiica petentei, toate pentru a dovedi starea de tensiune escaladată, caracterul repetat al amenințărilor și impactul direct asupra integrității psihice și a siguranței locuinței petentei. Instanța a constatat regularitatea citării părților și a încuviințat probele administrate în apel.
b) Hotărârea primei instanțe
Judecătoria Strehaia a respins cererea de emitere a ordinului de protecție, reținând, în esență, că neînțelegerile, chiar dacă sunt generatoare de temere sau panică, nu întotdeauna se circumscriu standardului legal pentru măsura provizorie, în lipsa unei dovediri suficiente a stării de pericol reglementate de Legea nr. 26/2024. A fost menținut în sarcina statului onorariul apărătorilor din oficiu, potrivit regulilor speciale privind cheltuielile în materia ordinelor de protecție.
c) Apelul
Petenta a declarat apel, solicitând desființarea sentinței și emiterea ordinului de protecție, arătând că probele administrate (înscrisuri, sesizările 112, incidentul din 16.09.2025, depoziția martorului) dovedesc atât repetitivitatea conduitei agresive, cât și riscul iminent pentru viață și integritate. S-a invocat expres caracterul preventiv și provizoriu al ordinului de protecție, precum și faptul că în această materie standardul probator este mai redus decât în penal – fiind suficiente indicii temeinice ale unui pericol actual, inclusiv pentru violență verbală ori psihologică, forme acoperite de Legea nr. 26/2024 (act normativ care extinde protecția și în afara sferei domestice, fiind similar ca finalitate Legii nr. 217/2003).
d) Argumentele Tribunalului
Tribunalul a examinat devolutiv cauza (art. 476–477 C. proc. civ.) și a pornit de la finalitatea preventivă a Legii nr. 26/2024: atunci când viața, integritatea fizică ori psihică sau libertatea unei persoane sunt puse în pericol prin acte de violență din partea altei persoane, instanța poate dispune măsuri provizorii pentru înlăturarea stării de pericol (art. 12). A reținut că noțiunea de violență protejată de lege nu se reduce la loviri/amenințări tipic penale, ci include și violență verbală și psihologică, susceptibile să creeze o stare justificată de temere când sunt repetate ori intense. Din acest motiv, standardul probator pentru ordinul de protecție este adaptat scopului (protecție imediată), fiind suficiente indicii serioase ce conturează riscul; nu se cere proba dincolo de orice dubiu precum în materie penală. Aplicând aceste principii, Tribunalul a coroborat înscrisurile cu sesizările 112 și cu incidentul material din 16.09.2025 (aruncarea de pietre și spargerea geamurilor), apreciind că pericolul este concret și actual, iar tensiunile public exprimate între părți pot escalada. În consecință, măsura ordonanței de protecție este necesară și proporțională. Tot pe criteriul proporționalității, Tribunalul a refuzat solicitarea de monitorizare electronică a intimatului, reținând că ar reprezenta o limitare excesivă raportat la pericolul concret și la lipsa unor ordine anterioare împotriva acestuia; protecția poate fi atinsă prin distanță minimă și interzicerea oricărui contact.
e) Soluția Tribunalului
Tribunalul a admis apelul, a schimbat parțial sentința și a admis în parte cererea, dispunând emiterea unui ordin de protecție pe 2 luni în favoarea petentei, cu următoarele măsuri:
– distanță minimă de 15 metri față de persoană;
– distanță minimă de 15 metri față de domiciliu;
– interzicerea oricărui contact (telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod).
Solicitarea de monitorizare electronică a fost respinsă ca disproporționată. Copia dispozitivului hotărârii se comunică în maximum 5 ore structurilor de poliție competente (art. 23 alin. 1), iar încălcarea ordinului constituie infracțiune (art. 18 alin. 2). Cu privire la cheltuieli, onorariile avocaților din oficiu au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției, iar intimatul a fost obligat la 2.408 lei către stat, potrivit art. 21 din Legea nr. 26/2024. Hotărârea este definitivă.
—
Dacă vrei, pot continua cu următoarea hotărâre rămasă din listă, în același format (SEO + dezvoltare amplă a situației de fapt și motivelor).